Ce consecințe poate avea un nivel scazut al magneziului în organism

Lipsa-de-magneziu

loading...

In zilele de azi una dintre cele mai comune deficiente, care poate pune si viata in pericol, este cea de magneziu. Vestea buna este ca poate fi remediata cu usurinta…

Autoritatile din domeniul sanatatii estimeaza ca peste 60% dintre adultii din occident au un aport de magneziu situat sub limita minima necesara. Ceea ce nu ni se spune, insa, este ca acest 60% ia ca nivel de referinta necesarul minim recomandat, care este unul foarte scazut, astfel ca procentul este, in realitate, mai mare. In cel mai bun caz aportul de magneziu din alimentele procesate si rafinate este la nivelul minim de supravietuire a acestui mineral important si atat de necesar

Doza zilnica recomandata de magneziu luata din alimente este de doar 300-400 mg. Multi specialisti considera ca aceasta limita este una foarte scazuta. Unii sunt de parere ca 1.000 mg este o cantitate mai realista, avand in vedere ca cei mai multi oameni pierd magneziu (masurat in raport la nivelul de cortizol) in conditii de stres, prin transpiratie. Sunt, de fapt, mai multe feluri de stres celular care pot duce la o scadere de magneziu, inclusiv stresul chimic.

Radiatiile, substantele chimice si metalele grele pun o presiune foarte mare asupra organelor, tesuturilor si a celulelor. Magneziul mediaza o buna parte din capacitatea corpului de a face fata si de a elimina durerea si toxinele. Toxicitatea, insa, duce la scaderea nivelului de magneziu. Cu alte cuvinte, avem mai multe reactii alergice, racim mai des, sunt mai multe cazuri de diabet (diabetul este in mare parte o consecinta a stresului toxic combinat cu subnutritia si, mai ales, cu deficienta de magneziu). Magneziu este elementul esential pentru inima si intotdeauna se va gasi un deficit de magneziu la nivel celular in orice caz de boala cardiaca, accident vascular, cancer si deteriorare neurologica.

Nivelul de magneziu scade masiv de-a lungul anilor si nu este usor sa-i reversezi evolutia. Suplimentarea orala este riscanta pentru ca dozele prea mari pot afecta intestinele.

Revista Britanica de Psihiatrie a aratat intr-o publicatie recenta ca oamenii cu diete bogate in alimente procesate au un risc de 58% mai mare de depresie. Ceea ce nu se mentioneaza este ca motivul pentru care apare depresia este lipsa de magneziu din acest tip de alimentatie si ca aceasta se poate trata cel mai bine cu magneziu. Dar ceea ce se spune este ca alimentatiile bogate in „hrana integrala” protejeaza contra depresiei datorita efectului cumulat al nutrientilor proveniti din mai multe tipuri de alimente, spre deosebire de efectul pe care il are un singur nutrient. Desi contine si o farama de adevar, afirmatia ascunde o realitate documentata stiintific, si anume ca nivelul de magneziu este cel care furnizeaza cheia succesului pentru starile noastre mentale si emotionale.

In viata atat de stresanta din ziua de azi nivelul de magneziu are chiar si mai mult de suferit. Nu doar stresul ne consuma rezervele de magneziu intr-un ritm rapid, ci si modul in care gestionam stresul conteaza.  In situatii de stres extreme, scaderile bruste de magneziu seric pot duce la stop cardiac. Chiar si o deficienta moderata de magneziu poate cauza o sensibilitate marita la zgomot, nervozitate, iritabilitate, depresie mentala, confuzie, cârcei, tremurat, anxietate si insomnie.

Deficienta de magneziu cauzeaza deficienta de serotonina care are ca rezultat comportamente aberante, printre care depresia care poate duce in final  la sinucidere sau violenta irationala.

Factorii alimentari pot juca un rol semnificativ in originea tulburarii ADHD iar deficienta de magneziu poate duce la tulburari de comportament. Un numar semnificativ de cercetatori au aratat ca un procent de 60-90% dintre boli sunt cauzate sau agravate de stres. Stresul are o stransa legatura cu afectiuni precum boala cardiaca, tensiunea si diabetul.

Nu exista nicio  indoiala ca stresul – deficienta de magneziu – poate ucide. Fiziologul Walter Cannon de la Harvard a afirmat in urma cu 90 de ani ca, in conditii de stres – fizice sau emotionale, reale sau imaginate – corpul raspunde cu o crestere a tensiunii, a ritmului cardiac, a incordarii musculare si a ritmului respiratoriu. Acum stim ca acest „raspuns la stres” fiziologic implica hormoni si substante inflamatorii care, in cantitati prea mari, pot declansa orice reactie, de la dureri de cap la atacuri de cord.

Articol relatat de  viataverdeviu.ro

loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *